corhéi adj. m. (reg.) care se ține de petreceri, chefliu, bețivan. Vezi definitia »

BEGLERBÉI s. m. v. beilerbei. Vezi definitia »

MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium. Vezi definitia »

cocoșéi s.m. pl. (pop. și fam.) 1. floricele de porumb. 2. (înv.) bani de aur înșirați într-o salbă; galbeni. Vezi definitia »

GLEI, gleiuri, s. n. (Geol.) Strat de nămol de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, format sub unele soluri mlăștinoase. – Din engl. gley. Vezi definitia »