poticní (poticnésc, poticnít), vb. – A se împiedica, a se ciocni de ceva, a călca prost. Sl. potŭknąti „a împinge” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269), cf. rus. potknutĭ „a se încurca”. – Der. poticneală, s. f. (împiedicare, pas greșit). Cf. zăticni, poticală. Vezi definitia »

A ÎNNEBUNI a da benga în cineva, a se dili, a o lua razna, a mânca ceapa ciorii, a mânca ciuperci, a-și pierde mințile, a i se pune piticul, a i se răsturna (cuiva) cloșca, a se scrânti, a se sona, a se țăcăni, a se țicni, a se ușchi. Vezi definitia »

mejdini, (Reg. din Gorj) butuc de salcie, anual tunsa de lastarii nou rasariti, care delimiteaza curelele de pamant. Vezi definitia »

spurcăní, spurcănésc, vb. IV (reg.) a insulta. Vezi definitia »

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire]. Vezi definitia »