NOBILÍME s. f. (În unele țări, și în epoca modernă.) 1. Categorie socială cuprinzând (în societatea medievală) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor, care au păstrat unele privilegii de castă; aristocrație, noblețe (2). ♦ Nobilii dintr-o epocă, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblețe (1). – Nobil + suf. -ime. Vezi definitia »

Nume dat insectelor cu patru aripi si a color larvă este o omidă â?? specie dăunătoare Vezi definitia »

STUDENȚÍME s. f. totalitatea studenților; mulțime de studenți. (< student + – ime) Vezi definitia »

foroáme s.f. pl. (reg.) bătaie zdravănă. Vezi definitia »

a o duce ca vai de lume expr. a avea o situație materială precară. Vezi definitia »