CÁSCĂ s.f. 1. Acoperământ de cap din oțel, mai rar din piele etc., căptușit pe dinăuntru, pe care îl poartă militarii în luptă pentru a le apăra capul. ♦ Acoperământ de cap folosit de sportivi (automobiliști, motocicliști etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului în timpul competițiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. Dispozitiv compus din unul sau două receptoare mici care se pot așeza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [Pl. căști. / < fr. casque, cf. sp. casco]. Vezi definitia »

GLUMÉLĂ s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele două bractee care acoperă floarea la graminee. [< fr. glumelle]. Vezi definitia »

GIURGIUVEÁNCĂ, giurgiuvence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Giurgiu. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Giurgiu. – Giurgiuvean + suf. -că. Vezi definitia »

ALELOGENÉZĂ s. f. succesiune a două generații (sporofitică și gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante. (< fr. allélogenèse) Vezi definitia »

BÉRMĂ s. f. întăritură pentru consolidarea unui taluz, făcută din pământul rezultat prin săparea șanțului. (< fr. berme, germ. Berme) Vezi definitia »