TRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. (< fr. transitif, lat. transitivus) Vezi definitia »

CONTEMPLATÍV, -Ă, contemplativi,-e, adj. Care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător. ♦ Care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității. ◊ Viață contemplativă = viață consacrată meditației și nu acțiunii. – Din fr. contemplatif, lat. contemplativus. Vezi definitia »

GENERATÍV, -Ă adj. Care generează, care permite generarea; referitor la generație. ◊ Gramatică generativă = gramatică bazată pe analiza regulilor de a forma fraze corecte într-o limbă. [< fr. génératif]. Vezi definitia »

INTRUZÍV, -Ă, intruzivi, -e, adj. (Despre roci eruptive) Care s-a format prin intruziune. – Din fr. intrusif. Vezi definitia »

ADITÍV, -Ă I. adj. 1. (mat.) referitor la operația de adunare. 2. (fiz.; despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. II. s. n. substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți. (< fr. additif, lat. additivus) Vezi definitia »