PTUȘÍRE s. f. v. PTUȘI. [DLRM] Vezi definitia »

RECIDIVITÁTE s.f. (Rar) Tendință spre recidivă. [Cf. fr. récidivité]. Vezi definitia »

JURISDÍCȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction]. Vezi definitia »

CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie. Vezi definitia »

AJUSTÁRE s.f. Acțiunea de a ajusta; ajustaj. [< ajusta]. Vezi definitia »