TIMPÁN s.n. 1. Membrană elastică care desparte urechea externă de cea mijlocie. 2. (Muz.) Instrument de percuție cu sunetul acordabil, constând dintr-un corp de aramă în formă de cazan, având gura acoperită cu o membrană de piele care vibrează atunci când este lovită cu niște bețișoare. 3. Spațiu cuprins între cele trei cornișe ale unui fronton, de obicei decorat cu sculpturi; suprafața cuprinsă între orizontală și arcele unei bolți. 4. (Tehn.) Pinion dințat. // (În forma timpano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „tobă”, „membrană întinsă”, „timpan (1)”. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. tympan, it. timpano, cf. lat. tympanum, gr. tympanon]. Vezi definitia »

MULTIPLÁN, multiplane, adj., s. n. (Avion) cu mai multe aripi suprapuse. – Din fr. multiplan. Vezi definitia »

ASTIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al pliocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ti-an. / < fr. astien]. Vezi definitia »

HEROINOMÁN, -Ă s. m. f. toxicoman care se droghează cu heroină. (< fr. héroïnomane) Vezi definitia »

ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um. Vezi definitia »