MALÁGA s. m. varietate de struguri cu bobul mare, roșu închis. ◊ vin dulce din viță de Malaga. (< sp., fr., it. malaga) Vezi definitia »

IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. Vezi definitia »

A SE DROGA a cânta la armonică, a se ciuperca, a se face linie, a se fixa, a se pastila, a se prăji, a sniffui, a trage un cui, a se tripa, a se vărzui. Vezi definitia »

BEGA, rîu, afl. stg. al Tisei, pe terit. Iugoslaviei; 255 km (din care 180 km în România). Izv. din N M-ților Poiana Ruscă, traversează masivele calcaroase de la Luncani (unde a săpat chei), apoi C. Lugojului și trece prin Timișoara (de aici navigabil în aval). Canalizat (între anii 1728 și 1780) pe 115 km (din care 40 km în România). Vezi definitia »

AUTONEGÁ vb. I. refl. A se nega pe sine însuși. [Et. incertă]. Vezi definitia »