Definita cuvantului bisturiu
BISTURÍU (‹ fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bisturiu
REMUNERATÓRIU, -IE adj. care remunerează; lucrativ, rentabil. (< fr. rémunératoire) Vezi definitia »
NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio]. Vezi definitia »
ULTRÁGIU s.n. v. ultraj. Vezi definitia »
CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care lucrează cherestea. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci. Vezi definitia »
STAMINÓDIU s. n. stamină modificată, devenită sterilă. (< fr. staminode) Vezi definitia »