JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzii sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren. Vezi definitia »

LIROGHITÁRĂ s. f. instrument muzical de forma unei lire, cu coarde montate ca la chitară. (< fr. lyro-guitare) Vezi definitia »

PARACHERATÓZĂ s.f. (Biol.) Cheratinizare incompletă a celulelor epiteliale ale stratului cornos al epidermei. [< fr. parakeratose, cf. gr. para – lângă, keras – corn]. Vezi definitia »

păioáră (păioáre), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79. Vezi definitia »

PINEÁLĂ adj. glandă ~ă (și s. f.) = glandă mică, în diencefal, cu rol în dezvoltarea și creșterea organismului și cu acțiune antigonadotropă; epifiză. (< fr. pinéale) Vezi definitia »