Definita cuvantului explicativ
EXPLICATÍV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ♦ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu explicativ
COMUTATÍV, -Ă, comutativi, -e, adj. Care prezintă comutativitate. – Din fr. commutatif. Vezi definitia »
FOTOCONDUCTÍV adj.n. (Fiz.) Efect fotoconductiv = fotoconductibilitate. [< fr. photoconductif]. Vezi definitia »
INDICATÍV, -Ă adj. Care indică, îndrumător. ◊ (Gram.) Modul indicativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune reală. // s.n. 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif]. Vezi definitia »
SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif]. Vezi definitia »
INSTINCTÍV, -Ă adj. 1. instinctual. 2. (și adv.) făcut din instinct. (< fr. instinctif) Vezi definitia »