PERSÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran). II. adj. care aparține Iranului. ♦ artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia). ◊ (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan. (< fr. persan) Vezi definitia »

jurtumán, jurtumáni, s.m. (reg.) om într-o ureche. Vezi definitia »

MELANEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Melanezia. ♦ limbi ĕne = limbi vorbite de melanezieni. (< fr. mélanésien) Vezi definitia »

RAMADÁN s. n. v. ramazan. Vezi definitia »

FÓRȘPAN s.n. Parte incipientă a unui film la proiecție. [< germ. Vorspann]. Vezi definitia »