dulámă (duláme), s. f. – 1. Haină veche purtată de boieri și apoi de burghezie. – 2. (Olt.) Haină lungă de postav alb. – Mr. dulumă, megl. dulmă. Tc. dolama (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 530), cf. ngr. ντουλαμᾶς, bg., sb. dolama, mag. dolmány, pol., rus. dolman. Din aceste ultime cuvinte provine dubletul dolman, s. n., cf. fr. dolman, sp. dormán. Vezi definitia »

rostopálă, rostopále, s.f. (reg.) 1. pală mare de fân. 2. vârtej. 3. ropot (de ploaie). 4. iuțeală. Vezi definitia »

ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba. Vezi definitia »

pincă s. f. sg. 1. mită. 2. (intl.) bani mulți. Vezi definitia »

MIMÓZĂ s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile când sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoană foarte sensibilă, gingașă. (< fr., lat. mimosa) Vezi definitia »