șăncăluí, șăncăluiésc, vb. IV (reg.) a înșela, a amăgi. Vezi definitia »

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui. Vezi definitia »

ștosuí vb. IV refl. (reg.; despre bușteni) a se lovi, a se ciocni. Vezi definitia »

părtăluí, părtăluiésc, vb. IV (reg.) a părtini, a favoriza. Vezi definitia »

bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere). Vezi definitia »