BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Braț de râu care în perioadele de secetă rămâne ca un lac sinuos. – Din. sl. bĕličugŭ. Vezi definitia »

puiúg, puiúguri, s.n. (reg.) pod la șură sau la grajd; puiag pentru fân. Vezi definitia »

ZĂLÚG, zălugi, s. m. (Reg.) Lanț împletit din sârmă. – Et. nec. Vezi definitia »

vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi Vezi definitia »

BORLAUG [bɔ:ləg], Norman Ernest (1914-2009), agronom american. A creat noi soiuri de grîu de mare productivitate; a făcut parte din comisia F.A.O. (1960) care a pus bazele primelor culturi cu aceste soiuri în Pakistan și Orientul Mijlociu („revoluția verde”). Premiul Nobel pentru pace (1970). Vezi definitia »