strălucí (-césc, -ít), vb. – A luci puternic, a sclipi, a scînteia. De la luci, cu pref. stră- (Pușcariu 988) sau dintr-un der. lat. de la lūcēre (*tralūcῑre, după Candrea-Dens., 1011; cf. REW 5136), cf. bell. straluce, rovign. stralusir, engad. stral’üzir, calabr. straluciri. – Der. străluc, s. m. (insectă, Cerambyx moschatus), deverbal; strălucit, adj. (ilustru, splendid); strălucitor, adj. (splendid, lucitor). Vezi definitia »

prepelíci, prepelíciuri, s.n. (reg.) mic stog de fân. Vezi definitia »

cherpíci (-i), s. m. – Cărămidă de lut, nearsă. – Var. chirpici. Tc. kerpiç (Miklosich, Fremdw., 98; Meyer 224; Berneker 501; Vasmer 561), cf. alb. kjerpitš, bg. kervičĭ, sb. ćerpič, rut. kyrpič. Var. este mold. Vezi definitia »

cióci s. m. pl. – Ciorapi de pînză sau de stofă. Mag. csucsa „papuc” (Cihac, II, 490); după DAR, din germ. Socken „ciorapi, șosete”. În Trans. și Munt. Vezi definitia »

OFTICÍ vb. IV. v. oftica. Vezi definitia »