DOGORÎ́, vb. IV. v. dogori. Vezi definitia »

IZVORÎ, pers. 3 izvorăște, vb. IV. Intranz. 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; p. ext. (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia. ♦ Fig. (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi. ♦ Fig. A ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări. 2. Fig. A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor. Vezi definitia »

SOBORÎ́, soborăsc, vb. IV. Intranz. (Rar) A ține sobor, a se aduna la o consfătuire. – Din sobor. Vezi definitia »

Î s. m. invar. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă (8), nerotunjită (2), din seria medială). Vezi definitia »

izgorî (-résc, -ít), vb. refl. – Despre cereale, a fermenta. Sl. izgorĕti (Tiktin; DAR), cf. sb. izgorjeti, rus. izgorĕtĭ. Cf. dogorî, prigoare. Vezi definitia »