terfíchi s.m. (reg.) om de nimic, pușlama. Vezi definitia »

ușchí (-chésc, -ít), vb. refl. – (Arg.) A pleca repede și pe neobservate dintr-un loc, a ieși brusc. Țig. ušt- „a se ridica”, imperativ ušti (Vasiliu, GS, VII, 129; Graur 194; Graur, BL, IV, 199; Juilland 178), cf. tc. ușt „afară”. Legătura cu sl. ušidŭ „fugar”, rus. uškam „iepure” nu este clară (cf. Vasmer, III, 98). – Der. ușchială, s. f. (Arg., fugă). Vezi definitia »

oligarhi Vezi definitia »

celelénghi, celelénghiuri, s.n. (înv.) decorație militară (o egretă în formă de săbiuță sau steguleț). Vezi definitia »

UGHI, ughi, s. m. Veche monedă maghiară de aur; galben unguresc. – Din pol. ug (= zlatu ugrusku). Vezi definitia »