CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum. Vezi definitia »

DIAMĂNȚÉL, diamănțele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui diamant (1). [Pr.: di-a-] Vezi definitia »

HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel. Vezi definitia »

NEOCEREBÉL s. n. parte recentă filogenetic a cerebelului. (< neo- + cerebel) Vezi definitia »

HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel) Vezi definitia »