ȘNURULÉȚ, șnurulețe, s. n. Diminutiv al lui șnur. – Șnur + suf. -uleț. Vezi definitia »

șterț¹, ștérțuri, s.n. (reg.) 1. băț mai gros la un capăt, cu care se mestecă zerul și laptele în care s-a pus cheag. 2. fitil pentru opaiț făcut din cârpă; opaiț. 3. lampă de mină portativă, asemănătoare cu un opaiț, folosită în trecut; lampa minerului. 4. băț cu pămătuf la un capăt, folosit pentru a curăța vatra cuptorului sau coșul casei. 5. mătură uzată. 6. făcăleț de mestecat mămăliga. 7. (în forma: ștearț) candelă. 8. felinar portativ. 9. (în forma: știarț) flacără. 10. fitil, feștilă. Vezi definitia »

chipéț s.n. (reg.) măsură cu care se ia vama la moară; căuș. Vezi definitia »

CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. - uț. Vezi definitia »

ștenduléț, ștenduléțe, s.n. (reg.) putinică de lemn cu capac. Vezi definitia »