PROCURÓR s. m. 1. magistrat, membru al parchetului (III). 2. membru al procuraturii, care exercită atribuțiile ce revin acesteia. (< fr. procurer) Vezi definitia »

LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor. Vezi definitia »

STOBÓR¹ s. n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor², prin confuzie cu stobor² = zăplaz, ulucă) Vezi definitia »

zor s. n. Vezi definitia »

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător. Vezi definitia »