ESCÁDRĂ s.f. 1. Mare unitate navală de război, care este comandată de un viceamiral. 2. Mare unitate militară de aviație, comandată de un general. [< fr. escadre, cf. it. squadra – grup de patru corăbii]. Vezi definitia »

palávră (palávre), s. f. – Bîrfă, balivernă, brașoavă, minciună. – Mr. palavră. Sp. palabra, prin intermediul tc. palavra (Meyer, Türk. St., I, 37; Șeineanu, II, 281), cf. ngr. παλάβρα, sb. palavra. Cuvînt introdus probabil prin. iud. sp.; pentru semantism, cf. fr. palabre. Legătura cu gr. παραβολή (Philippide, Principii, 140) nu e posibilă în mod direct. – Der. palavragi (var. pălăvrăgi), vb. (a trăncăni, a flecări); pălăvrăgeală, s. f. (trăncăneală); palavragiu, s. m. (flecar, limbut); palavragioaică, s. f. (femeie flecară); pălăvri, vb. (Olt., a trăncăni). Vezi definitia »

scoptătúră, scoptătúri, s.f. (reg.) V. scoptură. Vezi definitia »

SÉCTĂ s. f. 1. comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2. grup de adepți ai unei doctrine filozofice sau politice. ◊ clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. (< fr. secte, lat. secta) Vezi definitia »

SOVÂRVÁRIȚĂ, sovârvarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale și cu flori galbene (Hypericum acutum). – Sovârv + suf. -ariță. Vezi definitia »