Definita cuvantului boccaccio
BOCCACCIO, Giovanni (1313-1375), scriitor renascentist italian. Întemeietorul prozei artistice italiene. Comentator al lui Dante, prieten și admirator al lui Petrarca. Capodopera sa, „Decameronul”, culegere de o 100 de nuvele, savuros tablou de moravuri, prezintă, printr-o mare varietate de tipuri surprinse în ipostaze revelatorii, o adevărată „comedie umană”. A denunțat cu umor prejudecățile și excesele ascetismului medieval, opunîndu-le idealul omului renascentist. Romanele sale, împletind ironia cu senzualitatea („Fiammetta”), prefigurează proza psihologică modernă. Idilele pastorale („Poemul nimfelor de la Fiesole”, „Poemul nimfelor lui Ameto”) reînvie lumea mitologică, cu un proaspăt simț al naturii. Lucrări de erudiție în limba latină.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu boccaccio
ANGI(O) - elem. „vas anatomic” (sangvin, limfatic), „canal”, „receptacul”. (< fr. angi/o/-, cf. gr. angeion) Vezi definitia »
EBULIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) fierbere”, „de fierbere”, „ebuliție”. [Pron. -li-o-. / < fr. ébulio-, cf. lat. ebullire – a fierbe]. Vezi definitia »
BONIFACIO, str. în M. Mediterană, între ins. Corsica și Sardinia. Lungime: c. 19 km; lățime: 16-21 km. Ad. max.: 69 m. Numeroase ins. și stînci. Vezi definitia »
BIO- Element de compunere cu sensul „(referitor la) viață”, care servește la formarea de substantive și adjective. [Pr.: bi-o] – Din fr. bio- Vezi definitia »
DICTIO- elem. „plasă, rețea”. (< fr. dictyo-, cf. gr. dictyon) Vezi definitia »