ÁGIO, agiuri, s. n. Suma cu care cursul unui semn monetar sau al unei hârtii de valoare depășește valoarea nominală a acestora. ♦ (În orânduirea capitalistă) Supraprofit rezultat din speculații cu semne monetare sau hârtii de valoare. – It. aggio (fr. agio). Vezi definitia »

CELI(O)-/CELO- elem. „cavitate”, „abdomen”. (< fr. coeli/o/-, coelo-, cf. gr. koilos, koilia) Vezi definitia »

io – Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țării Românești, și apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, în documentele muntenești (sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În rom. trebuie să se fi confundat cu io, pronunțare vulgară a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fără circulație reală. Vezi definitia »

ARTIO- elem. „par, pereche, simetrie”. (< fr. artio-, cf. gr. artios) Vezi definitia »

TRÍO s. n. 1. compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau instrumente. ◊ secțiune mediană a unor forme tripartite (scherzo, menuet, marș etc.) 2. formație instrumentală din trei interpreți. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor ~ = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio) Vezi definitia »