nătăráucă (rar) (-rau-) s. f., g.-d. art. nătăráucei; pl. nătăráuce Vezi definitia »

MARÓTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte) Vezi definitia »

țúhă, țúhe, s.f. (reg.) 1. vârf stâncos, ascuțit. 2. pădure sub vârfuri stâncoase; desiș, hățiș. Vezi definitia »

a face ă-ă expr. (în limbajul copiilor mici) a defeca. Vezi definitia »

GÚTĂ¹ s.f. Boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi și manifestată prin umflături dureroase ale acestora; podagră. [< fr. goutte]. Vezi definitia »