Definita cuvantului dizgrație
DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrație
-SPERMÍE2 elem. sperm(o)-. Vezi definitia »
POLIDISPLAZÍE s. f. prezența mai multor malformații la același individ. (< fr. polydysplasie) Vezi definitia »
CORECTOPÍE s.f. (Med.) Anomalie a poziției pupilei care nu este situată în centrul irisului. [Gen. -iei. / < fr. corectopie, cf. gr. kore – pupilă, ektopos – deplasat]. Vezi definitia »
HOMEOSTAZÍE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-și menține diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-și menține constante anumite mărimi caracteristice; homeostază. [Pron. -me-os-ta-zi-e, gen. -iei. / < fr. homéostasie, cf. gr. homoios – asemănător, stasis – stare]. Vezi definitia »
ACEFALOCARDÍE s. f. lipsă congenitală a capului și a inimii. (< engl. acephalocardia) Vezi definitia »