FORFECÁRE, forfecări, s. f. Acțiunea de a forfeca și rezultatul ei; forfecătură. 2. Solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal. – V. forfeca Vezi definitia »

URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare. Vezi definitia »

PERMÍTERE s.f. Acțiunea de a permite și rezultatul ei; învoire, îngăduire. [< permite]. Vezi definitia »

PEDALIZÁRE, pedalizări, s. f. Procedeu de amplificare și de reducere a sonorității sunetelor produse la pian; prin folosirea pedalelor acestuia. – Din pedală. Vezi definitia »

TĂRĂGĂNÁRE, tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] – V. tărăgăna. Vezi definitia »