TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n) tuleie] – Cf. știulete. Vezi definitia »

PLISÉU s. n. cută sau grup de cute înguste, regulate și dese. (< fr. plissé) Vezi definitia »

ONGLÉU s.n. Tăietură în unghi ascuțit. ♦ Bandă de hârtie sau de pânză care se coase în același timp cu foile unei cărți pentru a le lega. [< fr. onglet]. Vezi definitia »

tichinéu s.n. (reg.) albie, troacă. Vezi definitia »

hintéu (hintéie), s. n. – 1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob). Vezi definitia »