copítă (copíte), s. f. – 1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. Sl. kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg. kopito, sb. kòpito, rus. kopito. Este dublet al lui căpută. – Der. copita, vb. (a lovi cu copita); copitat, adj. (care are copite); copitariță, s. f. (burete de stejar); copitos, adj. (care are copite; rezistent ca o copită). Vezi definitia »

cétcă s.f. (reg.) sfoară groasă care ține rețeaua năvodului. Vezi definitia »

TRITONÍDĂ, tritonide, s. f. Zeiță marină. – Din fr. tritonide. Vezi definitia »

parineálă, parinéli, s.f. (reg.) dezmoștenire. Vezi definitia »

COCÓTĂ, cocote, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Din fr. cocotte. Vezi definitia »