INDÚS, -Ă I. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influențat sau produs de un stimul extern. ◊ (despre tensiuni electromotoare, curenți electrici) produs prin inducție (4). ◊ (mat.) operație (relație) ~ă = restricția unei operații (relații) la o submulțime stabilă a mulțimii sale. II. s. n. parte a unei mașini electrice în care se produce prin inducție un curent electric. (după fr. induit) Vezi definitia »

CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus]. Vezi definitia »

TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus. Vezi definitia »

BLÓCHAUS s. n. 1. bloc². 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus) Vezi definitia »

CLÓNUS s. n. serie de convulsii (1) denotând existența unei leziuni a centrilor nervoși motori superiori. (< fr. clonus, gr. klonus) Vezi definitia »