MIRÁ¹, mir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. – Lat. mirari. Vezi definitia »

DECELERÁ vb. intr. a reduce viteza unui mobil, a unui vehicul. (< fr. décélérer) Vezi definitia »

însimbrá, însimbréz, vb. I (reg., înv.) a (se) întovărăși. Vezi definitia »

CUPRÁ vb. tr. a acoperi un obiect metalic cu un strat de cupru. (< fr. cuprer) Vezi definitia »

REINTEGRÁ vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) într-un post, în drepturile sale. [Cf. fr. réintégrer, lat. reintegrare]. Vezi definitia »