Definita cuvantului boethius
BOETHIUS, Anicius Manlius Severinus (480-524), om de stat și filozof roman. Influențat de Platon, Aristotel și stoici, ale căror idei a încercat să le îmbine cu principiile creștinismului („Mîngîierile filozofiei”). În tratatul „De institutione musica” a transmis evului mediu cunoștințele muzicale ale antichității. V. pătratul logic.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu boethius
abstrús (livr.) adj. m., pl. abstrúși; f. abstrúsă, pl. abstrúse Vezi definitia »
HÁBITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil să prezinte indicații asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă cristalele prin dezvoltarea diferită a fețelor. – Cuv. lat. Vezi definitia »
a sta cu cracii-n sus expr. 1. a se odihni. 2. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »
LÚPUS s. n. dermatoză (a feței) de natură tuberculoasă, manifestată prin plăgi și noduli care distrug țesuturile. (< fr., lat. lupus) Vezi definitia »
FUS2, fusuri, s. n. (În industria pielăriei) Unitate de măsură pentru piele, egală cu 929 cm2; bucată de piele având această suprafață. [Pl. și: fuse] – Din germ. Fuss. Vezi definitia »