DUP¹ interj. Cuvânt care imită mersul apăsat. – Onomatopee. Vezi definitia »

gulúp (-pi), s. m. – Prună care se coace înainte de vreme ca urmare a unei boli. – Var. golop, gurlup, hurlup. Origine necunoscută. Poate de la gulu, var. de la hulub „porumbel”. După Cihac, II, 722, aflat în legătură cu ceh. churlavý „bolnăvicios”, care nu este altceva decît rom. hîrlav. Vezi definitia »

ȚUP interj. v. țop. Vezi definitia »

știup² s.n. (reg.) oaie mică și cu lâna scurtă. Vezi definitia »

ciup², ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) șuviță de păr, moț, chică, percică, ciuf, smoc, chică. 2. lână rămasă în pieptenii de scărmănat; resturile câlților de cânepă; târș, buhaci, bujoi, ghijar, corci, muzac, huci. Vezi definitia »