Definita cuvantului absență
ABSÉNȚĂ, absențe, s.f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței, întâlnită în epilepsie. 3. Fig. Neatenție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.
Sursa: Petro-Sedim
Sursa: Petro-Sedim
Cuvinte ce rimeaza cu absență
suduiálă, suduiéli, s.f. 1. (înv. și reg.) înjurătură, insultă. 2. (reg.) mustrare, certare, dojenire. Vezi definitia »
SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga. Vezi definitia »
REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience. Vezi definitia »
portécă s.f. (reg.) 1. (în forma: portică) negoț, comerț. 2. fel, soi; calitate. Vezi definitia »
ZOOTOXÍNĂ, zootoxine, s. f. Venin secretat de unele animale, cu efect nociv asupra organismului uman. – Din germ. Zootoxine. Vezi definitia »