Definita cuvantului reziliență
REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reziliență
MICROANCHÉTĂ s. f. anchetă limitată la un număr mic de subiecți. (< micro1- + anchetă) Vezi definitia »
DIAMORFÍNĂ s. f. derivat semisintetic al morfinei, un analgezic puternic. (< engl. diamorphine) Vezi definitia »
PAHISALPINGÍTĂ s.f. (Med.) Salpingită cronică, cu îngroșarea țesutului conjunctiv. [< fr. pachysalpingite]. Vezi definitia »
FRÁUDĂ, fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis. Vezi definitia »
NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale]. Vezi definitia »