CINÉL s.n. Instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cimbal. [< it. cinelli]. Vezi definitia »

MODÉL s. n. 1. sistem ideal sau material cu ajutorul căruia pot fi studiate, prin analogie, proprietățile și transformările unui alt sistem mai complex. ◊ sistem de relații matematice care leagă între ele mărimile de stare ale sistemului modelat. 2. obiect destinat să fie reprodus prin imitație; tipar. ◊ reprezentare în mic a unui obiect care urmează a fi executat la dimensiuni normale. ◊ tipul unui obiect confecționat. 3. schemă teoretică elaborată în diferite științe pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri. 4. persoană, lucrare, operă etc. vrednică de imitat. 5. persoană care pozează pictorilor, sculptorilor. (< fr. modèle, it. modello) Vezi definitia »

mezél (mezéluri), s. n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri). Vezi definitia »

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. Vezi definitia »

ABEL, Niels Henrik (1802-1829), matematician norvegian. A studiat funcțiile eliptice și a cercetat integralele care-i poartă numele. A demonstrat imposibilitatea reuolvării cu radicali a ecuațiilor de grad mai mare ca patru. Vezi definitia »