Definita cuvantului böhme
BÖHME [bömə], Jakob (1575-1624), filozof german. De confesiune luterană. A creat o metafizică a devenirii pozitive avînd ca punct de plecare conflictul contrariilor și finalitatea („Aurora sau mijirea zorilor”, „Mysterium magnum”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu böhme
PĂSĂRÍME s. f. Mulțime de păsări, stol de păsări, totalitatea păsărilor; spec. (mulțime de) păsări de casă; păsăret. – Pasăre + suf. -ime. Vezi definitia »
SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime. Vezi definitia »
ECHINODÉRME s.n.pl. Încrengătură din care fac parte animale marine nevertebrate acoperite cu spini, al căror țesut dermic secretă un schelet calcaros; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. echinoderm. / < fr. échinodermes, cf. gr. echinos – arici, derma – piele]. Vezi definitia »
TINAMIFÓRME s. f. pl. tinamide. (< fr. tinamiformes) Vezi definitia »
LARIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări acvatice palmipede: pescărușii. (< fr. lariformes) Vezi definitia »