MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque. Vezi definitia »

BUSC s.n. Ieșitură pe fundul unei ecluze pe care se sprijină partea inferioară a porților. [< fr. busc, cf. it. busco]. Vezi definitia »

ȘVEZÉSC, -EÁSCĂ, șvezești, adj. (Înv.) Suedez (2). – Șved + suf. -esc. Vezi definitia »

URANÍSC s. n. v. oranist. Vezi definitia »

PICARÉSC, -Ă adj. Care ține de picarism, caracteristic picarismului. [< fr. picaresque]. Vezi definitia »