DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Var.: dogorî vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti. Vezi definitia »

craclúri, s.f. crăpătură, fisură apărută în stratul de vopsea, culoare de ulei, guașă sau tempera, pricinuită de variațiile de temperatură și umiditate. Din fr. craquelure. Vezi definitia »

ZĂPORÍ, zăporésc, vb. IV. Refl. (Var.) Zăporî. Vezi definitia »

ZAHARI- elem. v. zaharo-. Vezi definitia »

VENTÚRI s. n. tub ~ = instrument pentru determinarea vitezei de curgere și a debitului unui curent de fluid într-o conductă. (< fr. venturi) Vezi definitia »