față, fețe s. f. 1. individ. 2. persoană răuvoitoare. Vezi definitia »

SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia. Vezi definitia »

babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc. Vezi definitia »

INÍPERĂ s. f. v. ienuperă. Vezi definitia »

TELENOVÉLĂ, telenovele, s. f. Film episodic de televiziune, bazat pe acțiune și popularitate; creație artistică de ficțiune (pentru televiziune sau radio) cu un sfârșit care rămâne mereu deschis; teleroman. – Din sp. telenovela. Vezi definitia »