AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore. Vezi definitia »

GUTUÍȚĂ, gutuițe, s. f. Diminutiv al lui gutuie. Vezi definitia »

PSEUDOSFÉRĂ s. f. (mat.) suprafață de rotație generată de o traiectorie care se rotește în jurul asimptotei ei. (< fr. pseudo-sphère) Vezi definitia »

PARACLÁZĂ s.f. Falie. [< fr. paraclase, cf. gr. para – lângă, klasis – rupere]. Vezi definitia »

amiáză s. f. – Mijlocul zilei, ora 12. – Var. amiazi, namiază, nămiezi. Lat. medῑ die, de unde în lat. clasică meridies (› Trans. mereze), cf. it. meriggio (REW 5531), v. prov. miegdia, fr. midi. Se folosește în Trans. de V. cu forma mńezi „prînz”. – Der. ńedzi, vb. (Basar., a se odihni vitele). Vezi definitia »