Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stîlp scund, din lemn, piatră ori beton armat, care fixează și marchează punctele geodezice ori topografice pe teren, care indică distanțele față de origine ale punctelor din lungul unei căi de comunicație terestre (ex. b. kilometrică), care ce plantează pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesă metalică a unui aparat, a unei instalații sau a unei mașini electrice prin care se poate realiza legătura galvanică a unor circuite electrice (sau părți metalice ale acestora) cu un conductor exterior.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
pâșpâiálă s.f. (reg.) 1. boală a vitelor și oilor (când se umflă de prea multă iarbă sau trifoi). 2. iarbă care provoacă pâșpâiala. Vezi definitia »
DIAVOLOÁICĂ, diavoloaice, s. f. (Adesea fig.) Diavoliță. – Din diavol + suf. -oaică. Vezi definitia »
ALCALICELULÓZĂ s. f. derivat alcalin al celulozei, la fabricarea viscozei. (< fr. alcalicellulose) Vezi definitia »
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică. Vezi definitia »
ANALGEZÍNĂ, analgezine, s. f. (Farm.) Medicament care înlătură (temporar) durerea. – Din fr. analgésine. Vezi definitia »