Definita cuvantului boșiman
BOȘIMÁN, -Ă (cuv. olandez „oameni ai tufișurilor”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m., pl.) Populație băștinașă negridă din S Africii (Deșertul Kalhari). Ca particularitate specifică prezintă steatopigia (acumularea grăsimii în regiunea fesieră) și zbîrcirea timpurie a pielii. ♦ Personă care aparține acestei populații. 2. Care aparține b. (1), privitor la b. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia khoisan, vorbită de b. (1).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu boșiman
COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Pop.) Cotoi, motan (mare). – Et. nec. Vezi definitia »
BRELÁN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de cărți) Grup de trei cărți de aceeași valoare și de culori diferite. – Fr. brelan. Vezi definitia »
răcan, răcani s. m. 1. (mil., peior.) recrut. 2. (deț.) deținut nou venit în penitenciar. Vezi definitia »
SPONTÁN, -Ă I. adj. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus) Vezi definitia »
CĂLAN, oraș în jud. Hunedoara, pe stg. Streiului; 15.024 loc. (1991). Expl. de bentonite (Sîntămăria de Piatră), vechi centru siderurgic (1863); produse metalice diverse (tuburi de scurgere, articole sanitare, sobe și mașini de gătit, cazane pentru băi, vase emailate etc.); uzină cocsochimică (semicocs în brichete); reparații de utilaj minier; panificație. Stațiune balneoclimaterică sezonieră, cu ape mezotermale (25-29ºC), bicabornatate, calcice, magneziene. Amintit în documente pentru prima dată în 1387 ca sat cnezial. În raza orașului se găsesc două biserici; cea din satul Streisîngeorz (sec. 11), în forme romanice simplificate, cu un tablou votiv din 1409 și cea din satul Strei (sec. 13, cu pictură interioară din sec. 14). Declarat oraș în 1968. Vezi definitia »