TRIPÚDIU s.n. 1. (Ant.) Dans ritmic al preoților salii din Roma antică. 2. (Liv.; fig.) Sărbătorire mare, manifestație zgomotoasă. ♦ Exuberanță, exultare. [Pron. -diu. / < lat. tripudium – dans în trei timpi, cf. it. tripudio]. Vezi definitia »

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. – Fr. service (lat. lit. servitium). Vezi definitia »

PLIU s.n. 1. Îndoitură, cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate și o formă oarecare. 2. Cută a unei formații anatomice. ♦ Ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). [< fr. pli]. Vezi definitia »

șúiu² s.n. art.(reg.; în loc. adv.) de-a șuiu = ghemuit, pe vine. Vezi definitia »

OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio) Vezi definitia »