Definita cuvantului ofertoriu
OFERTÓRIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ofertoriu
mesérciu (-ii), s. m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puțin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniță (var. din Banat mesarniță), s. f. (măcelărie), din sb. mesarnica. Vezi definitia »
PEDILÚVIU s.n. (Liv.) Baie de picioare. [< fr. pédiluve, cf. lat. pes – picior, luere – a spăla]. Vezi definitia »
baltagíu, baltagíi, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului. Vezi definitia »
capigíu (capugíu), capigíi, (capugíi), s.m. (înv.) 1. portar al seraiului unui sultan. 2. trimis al Porții otomane în țările române la inaugurarea unei noi domnii sau la mazilirea unui domn. Vezi definitia »
STRIU s. n. fiecare dintre șanțurile mici, paralele, pe suprafața unui element de construcție, a unei piese ceramice etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. (< fr. strie) Vezi definitia »