Definita cuvantului albeață
ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. 2. Pată albă formată pe cornee; leucom; (impr.) cataractă. [Var.: (1) albéțe s. f.] – Din alb2 + suf. -eață.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu albeață
sarsaílă s.m. (pop.) 1. diavol, drac. 2. (fam.) om ciudat; om rău, viclean. Vezi definitia »
PIRODINÁMICĂ s. f. parte a dinamicii care studiază modul de acțiune a pulberii în gurile de foc. (< fr. pyrodynamique) Vezi definitia »
chíflă (chífle), s. f. – Pîinișoară, corn. Germ. Kipfel (Tiktin; Borcea 181), cf. it. chifel (Battisti, II, 899), bg. kifla, mag. kifli. – Der. chiflar, s. m. (vînzător de chifle). Vezi definitia »
LUMINÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Raportul dintre intensitatea luminoasă a unei surse de lumină și proiecția ariei sursei pe un plan; strălucire. [< fr. luminance]. Vezi definitia »
ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Geamăt scurt și adânc; icnet. – Icni + suf. -tură. Vezi definitia »