Definita cuvantului bour
BÓUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid sălbatic dispărut, socotit strămoșul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pînă în sec. 17 în România, Polonia și N Rusiei. 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentînd un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, răufăcătorii etc.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bour
JOUR s.n. v. jur. Vezi definitia »
PLÁUR, plauri, s. m. Vegetație acvatică compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale, care formează insule plutitoare la suprafața apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav. Vezi definitia »
ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
umúr, umúruri, s.n. (înv.) treabă importantă. Vezi definitia »
satintúr, satintúruri, s.n. (înv.) varietate de satin. Vezi definitia »