VARMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea puterii electromagnetice reactive în vari. [< fr. varmètre]. Vezi definitia »

SPIROMÉTRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. – Din fr. spiromètre. Vezi definitia »

IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre. Vezi definitia »

BLIDARU, deal la SV de com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara; 703 m alt. Aici a fost descoperită o cetate dacică, puternic fortificată cu ziduri de piatră fasonată, aparținînd ansamblului de fortificații din M-ții Orăștiei (sec. 1 î.Hr.-106 d. Hr.). Formată din două incinte, aflate la o mică diferență de nivel una față de cealaltă, constituia principalul obstacol în calea atacurilor din N. Vezi definitia »

ALBÁSTRU, -Ă, albaștri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus). Vezi definitia »