cafá, cafále, s.f. (înv.) partea de la ceafă a blănilor de nurcă. Vezi definitia »

GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer. Vezi definitia »

ÁLFA s.n. invar. (Bot.) Plantă graminee din nordul Africii și din Spania, din care se fac coarde, fibre etc. ◊ Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată din planta de mai sus. [Pl. invar. / < fr. alfa, cf. ar. halfa]. Vezi definitia »

GRIFÁ vb. I. tr. A marca cu ajutorul grifei arborii care urmează să fie scoși din pădure. [< fr. griffer]. Vezi definitia »

taifá, taifále, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată. Vezi definitia »