Definita cuvantului algebră
ALGÉBRĂ s. f. Parte a matematicii care studiază legile operațiilor de adunare, scădere etc., independent de valorile numerice care intervin în aceste operații, numerele fiind înlocuite cu litere. – Fr. algèbre (lat. lit. algebra).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu algebră
ESTÍMĂ s. f. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă. (< fr. estime) Vezi definitia »
DISCÚLPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< it. discolpa]. Vezi definitia »
CUNUNÍȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (Bot.) Ciritel. – Cunună + suf. -iță. Vezi definitia »
DURÍȚĂ, durițe, s. f. Diminutiv al lui dură. – Dură + suf. -iță. Vezi definitia »
soálbă (-be), s. f. – Arșic de țap. – Var. solbă. Probabil din lat. subalba (Capidan, REB, I, 217; Candrea). Vezi definitia »